Fatarnicie, numele tau e politica
Uitandu-ma aseara la tv pe un post la care se faceau comentarii pe marginea filmului “Ticalosii” regizat de Serban Marinescu si regretand ca nu am stiut din vreme ce subiect era pus in discutie, ca sa urmaresc ce spun invitatii d-lui Mihai T, protagonisti ai filmului, actori si o actrita, regizorul, un ziarist si un politician, fost presedinte al PNL (nu dau numele lor aici). O sa va spun doar ca discutia ce se voia o analiza a filmului, a alunecat treptat si s-a transformat in “analiza democratiei” pe care o proclama sus si tare politicienii indiferent de partid in viata noastra cea de toate zilele.
Ce ne spune DEX spre intelegerea noastra, a celor ce nu facem politica dar pe care ne afecteaza punerea in practica a politicilor celor de la conducere si anume ca, democratia asta, dragii mei e o “formă de organizare şi de conducere politică a societăţii, care proclamă suveranitatea poporului.”O!!!!!!!!! Unde am mai auzit noi acestea? Vai, nu se poate, stati sa vedeti ce inca mai zice, cartea asta e aur curat nu alta!, cum ca democratia mai inseamna si “forma de guvernare a statului bazata pe separatia puterilor si pe votul universal”, va mai spun ceva si cu asta va dau gata, ca democratia poate fi si o ”metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante".
Pana aici teoria e frumoasa si de noi stiuta dar cu practica sa vedem cum stam (stam ca nu inaintam deloc): scopul politicii si a politicienilor evident, este si trebuie sa fie cucerirea puterii pentru a face sa functioneze legile care guverneaza democratia si mijlocul de a accede la putere care este? Castigarea voturilor si nu ale celor care sunt deja inregimentati in vreun partid, ca acelea se stiu in dreptul caror partide sau politicieni reprezentativi vor fi luate in calcul, ci ale celor fara de partid, ca mine si e mare numarul celor ca mine, al celor care devenim la fiecare ciclu electoral tinta celor care ne conduc si a celor ce vor sa ne conduca in viitor.
In timp ce ascultam parerile invitatilor d-lui Mihai T, ma gandeam ca politicianul care este in varful piramidei partidului din care face parte, si electoratul tinta, seamana cu doua personaje, EL= politicianul si EA=electoratul, sa zicem, EL care vrea s-o cucereasca pe EA (numai ca de regula sunt mai multi “EL” care vor s-o cucereasca pe EA) ca sa obtina nepretuitele voturi si incepe o perioada de curtare, numita campania electorala. Toti EL, fara exceptie, incep sa faca uz de armele de seductie care le sunt la indemna, de ipocrizie, falsitate, atitudine prefacuta, duplicitate, cu alte cuvinte toti sunt fatarnici, isi arata “iubirea” si intelegerea fata de Ea fara de care nu poate trai nimeni (ca politician bineinteles), fac promisiuni care mai de care mai “utopice” privind viitorul comun, fac “frumos” in fata EI pana o aduc acolo unde doresc, la urne sa “semneze” validarea investirii cu putere pentru EL= politicianul. Dupa aceea urmeaza o perioada in care sigur ca EL nu-si poate tine cuvantul dat fata de EA (pentru ca e de vina EL, cel dinainte care a fost in ciclul electoral precedent, care la randul lui nu a facut ce a promis) si urmeaza o convietuire cu convulsii dupa care la sfarsitul perioadei electorale, de obicei se pronunta "divortul" dintre EL si EA si un alt EL ii castiga “inima”(cititi voturile) EI la urmatoarele alegeri. Dupa modelul mai sus descris, viata particulara a politicienilor care sunt la putere sau care au fost la putere s-ar putea rezuma la un lung sir de casatorii esuate, politicieni care pe masura ce inainteaza in varsta au sotii din ce in ce mai tinere si se adreseaza “cu succes” unui electorat din ce in mai imbatranit.
Unii invitati au spus ca nu cred in dorinta de schimbare a politicienilor si nici in puterea electoratului de a schimba ceva atata timp cat partidele horatasc listele cu
reprezentantii lor care sa fie votati si cat cei care aleg nu au alta solutie, caci votul uninominal nu este (din motive pe care le intelegem bine) in practica electorala, mai ales si pentru faptul ca partidele de la putere si politicienii traiesc intr-o lume iar electoratul in marea lui majoritate in alta lume, paralela.
Parlamentul si Camera Deputatilor au ajuns in zilele noastre sa fie cele mai ravnite “statiuni de odihna si tratament”, unde tratamentul se face la bufet si odihna in plenul sedintelor (prin rotatie sa nu fie batatoare la ochi).
Dar ia sa mai lasam deoparte critica, dat fiind faptul ca acesti oameni ne-au aratat ca se poate muncii pana la atingerea scopului cu foarte multa tenacitate, ceea ce nu e un lucru de ici de colea, sa le urmam exemplul, apoi sa scriem pe cartonase pe care sa le agatam de clantele usilor ca la tinerii insuratei ce-si petrec luna de miere la hotel “ Do not disturb, please!” caci aceasta odihna e platita din greu pe bani publici (cui ii pasa de banii publici cu adevarat?), ca poate, cine stie? roata vietii se invarte si candva ne vom bucura prin reprezentantii nostrii de acest “Dolce far niente” pe viata, sa le susuram la ureche un cantecel de leagan "politichie, politichie draga-mi esti tu mie!" si sa le dorim tuturor:
Somn usor si odihniti-va bine, pana la campania ce vine!