Pe afara vopsit gardul...(stiti Dvs. continuarea)
Data actiunii: sambata 15 septembrie a acestui an de gratie, 2007.
Locul unde se petrece actiunea: Oficiul starii civile Iasi
Personaje principale: A.M. si R. care vin in fata ofiterului starii civile si a martorilor sa le fie intarit legamantul de dragoste pe viata
Personaje secundare, martorii fericitului eveniment: onorabilii parintii ei si-ai lui, maritii nasi si distinsii invitati
Narator: hestia
Dupa mai bine de o saptamana de vreme rece, chiar friguroasa, sambata 15 sept. 2007 si-a aratat frumusetea inceputului de toamna in toata puterea cuvantului. La orele 16 suntem invitati sa luam parte la fericitul eveniment, casatoria civila a fostei noastre colege de birou A.M. cu R., la care am raspuns cu nedisimulata bucurie caci cu adevarat este o mare bucurie sa te impartasesti din dragostea a doi tineri care-si unesc destinele pentru totdeauna, asa spera ei si noi le dorim asta din toata inima.
Locatia Oficiului starii civile din Iasi este foarte bine aleasa, in imediata apropiere a Pietei Unirii nume cu greutate istorica pentru noi toti, intr-un fost palat construit in anul 1786 si care a fost sediul celei dintai primarii a batranului oras. Cladirea minunat restaurata acum catava vreme are doua intrari, una prin parc iar cealalta este intrarea principala in zilele de lucru cand nu se oficiaza casatorii, amandoua foarte impunatoare.
La ora hotarata inceperii ceremoniei, ne-am adunat in fata intrarii dinspre parc si intregul alai voios a pasit in anticamera.
N-as sti sa spun in ce fel au fost impresionati cei din jurul meu dar sincer va spun ca n-am vazut un decor mai prozaic acolo unde te asteptai cel mai putin sa-l gasesti: pe peretele din dreapta, aliniate ca la cazarma o serie de vechi fisete metalice, vopsite jalnic (poate erau de pe vremea construirii palatului, atunci doar valoarea istorica justifica prezenta lor in acest spatiu) in fata acestora o masa joasa, simpla, fara nimic pe ea, o sala de asteptare fara ferestre, luminata ca vai de lume, o atmosfera care numai nu incurajeaza infaptuirea unui act atat de solemn ca acela la care ne doream a fi partasi. (poate ca persoanele fara pic de imaginatie si respect fata de cei ce le trec pragul, care au ingramadit ca-ntr-o magazie acele fisete, sa vrea ca cei ce nu sunt prea siguri de sentimentele lor sa se intoarca din cale, mai sti?).
Dupa ce-am fost invitati sa trecem in sala de ceremonii in care se oficiaza cununia civila a tuturor celor ce doresc s-o faca, iata ca in loc sa ridicam ochii spre d-na ofiter de stare civila, trebuie sa ni-i indreptam in jos sa nu cadem caci cateva trepte ne intrerup brusc inaintarea si ne obliga sa ne smerim. Cei doi tineri au fost chemati in fata , li s-au alaturat parintii si nasii iar noi invitatii ne-am grupat in apropierea lor.
D-na ofiter de stare civila statea cu spatele la singura fereastra acoperita de jaluzele verticale (care se potriveau ca nuca-n perete, decorului) si repeta ca un mecanism pe jumatate stricat, cu o voce mica, obosita de cate cununii oficiase pe parcursul zilei, cuvenitele pasaje din lege dupa ce s-a asigurat ca “de buna voie si nesiliti de nimeni…”, samd, in timp ce se auzea in surdina marsul nuptial.( colega noastra A.M. a marturisit dupa cateva saptamani ca nici n-a auzit sa se fi cantat ). Dupa terminarea ceremonialului am alergat catre intrarea din fata unde i-am asteptat pe miri sa treaca pe sub bolta de flori “construita “ adhoc, i-am felicitat pe tinerii insuratei, toate in mare viteza ca trebuia sa lasam locul perechii urmatoare care urma sa treaca prin aceleasi furci caudine ca si cea dinainte, prin aceasta locatie in care romantismul a murit inainte de a se naste cum se mai spune.
