FIŢI GATA SĂ PRIMIŢI PE DOMNUL,
ÎN ZIUA SFÂNTULUI CRĂCIUN !
Vasile VOICULESCU
Colind I
Din mii de falnice regine
Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Sfioasă, blândă şi cuminte,
O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.
Şi-n ieslea umedului Staul
Pe-un braţ de paie S-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.
Lăsând de-o parte împăraţii
Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât peste păstori.
El, Mesia Izbăvitorul
Trimisul Tatălui din Cer
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.
Căci harul pururi se revarsă
Pe cel sărac, cinstit şi bun...
...Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun
Colind II
Trup, tu dormi ?
Somnul te paşte?
Suflete, scoal' şi cunoaşte
Luminos prunc că se naşte
Din palatul Treimii
In peştera inimii
Dar pruncul cine mi-i?
E Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica sfântă-n braţe ţină-L,
Sfântul Duh cu drag alină-L,
Ingerii cu raze-nchină-L.
Eu nu dorm, trupul lin spune,
Ci-ncleştat de-o grea minune
Stau în mută rugăciune.
Să mă mişc nu se cuvine,
Ci cu harul care vine
Raiul tot se află-n mine.
Colind III
În coliba întunecată
Din carne şi os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Ci El însuşi, trup şi sânge,
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut Cer strălucit
Pe bolta de mărgărit
Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc Tron luminos
Şi pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfânt s-alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.
Şi noi Doamne, ne-am sculat
Colibele am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi
Doamne, intră şi la noi !
Simplicitate
Păstorii au văzut lumina
Şi cei dintâi au alergat…
N-au stat să caute pricina
Ci umiliţi s-au închinat.
Târziu, când cei trei Magi sosiră,
Cu ochii sus la Steaua lor
Nedumeriţi se sfătuiră…
Şi întrebară pe-un păstor.
De nu le vrea ciobanul bine
Şi-n staul nu-i călăuzea,
n-ar fi ştiut cui să se-nchine
căci copilaşu-n fân dormea.
Sunday, December 23, 2007
Sunday, December 16, 2007
Dragă tată,
Iartă-mă te rog că nu ţi-am scris de prea multă vreme şi uite că acum îmi este foarte greu să mă adun şi să-ţi scriu ce simt.
În seara asta la ora 23 şi 45 de minute se împlinesc 40 de zile de când ai scăpat de suferinţa de ani şi ani pe care ai suportat-o ca un adevarat soldat care a dus bărbăteşte bătălia cu viaţa şi chiar dacă fizic nu mai eşti cu noi, eu ştiu că moartea nu te-a invins, că nu ea a cîştigat lupta finală.
Ce aş putea să-ţi spun important din ceea ce simt şi tu să nu sti? Acum cîteva zeci de minute am primit de la D pozele de la priveghiul tău şi cele de după inmormântare şi mă doare sufletul că am mai multe poze cu tine de la priveghiul tău decât cu tine in viaţă, iartă-mă Doamne! dar cât de trist este lucrul acesta.
Te-am iubit tăticule drag şi dacă nu ţi-am arătat îndeajuns, acum regret; consolarea o găsesc în faptul de a-ţi putea vorbi în gând în oricare moment ştiind că tu îmi cunoşti gândul şi-l inţelegi.
Pot să spun cu mâna pe inimă că dacă mă doare despărţirea de tine, că n-o să mă mai cuprinzi în braţele tale iubitoare, că n-o să mă mai duci de mână (mâinile tale mari, mîngâietoare, ocrotitoare)(la propriu şi la figurat) prin viaţă, că o să-mi fie cumplit de dor de vocea ta dragă şi chiar dacă voi tresări ori de câte ori voi vedea o persoană care printr-un amănunt mi te va aduce în gând şi o să cred că a fost un vis urât moartea ta, chiar dacă de acum voi aduna doar amintiri despre tine şi nu amintiri cu tine, toate le pot înţelege şi o să le trec cu bine, cînd ştiu că tot de atâtea zile a încetat suferinţa ta fizică ce ai indurat-o ca un martir. Oameni care să suporte atâţia ani de suferinţă fizică, foarte mulţi în care nu te-ai plâns nimănui, se nasc pesemne foarte rar - tu vei rămâne pentru noi si prin asta un simbol. Iţi mulţumim pentru iubirea ta faţă de noi, pentru că ţi-a păsat de toţi şi de toate şi mai ales îi mulţumim lui Dumnezeu că te-a dăruit cu o inimă mare, dragul nostru, cel pe care prietenii l-au numit Szivem ( se citeşte "sivem" şi înseamna "inimă" in limba maghiară), nume ce l-ai onorat. Se spune că mărimea pumnului arată cât de mare este inima fiecăruia dintre noi, atunci cu adevărat ai avut o inimă mare şi iubitoare căci ţi-ai iubit inaintaşii, părinţii, surorile, fraţii, copiii, familia, nepoatele, nepoţii si strănepotul, iubirea ta a cuprins pe toţi oamenii (între care
ai iubit cel mai mult pe cei mici şi neajutoraţi), ţara aceasta cu istoria ei zbuciumată, locul natal, natura şi animalele şi în toate, conştient sau nu, l-ai iubit pe Dumnezeu, Cel care te primeşte in Sfintele Sale Braţe Iubitoare să te aline, să te legene şi să te odihnească.
Incă o dată scriu, te iubesc şi te iubim toţi, scumpul nostru tată Napolion,(Pol,sau Nonu sau Szivem, toate numele acestea sunt ale tale) mândria, rădăcina şi reazemul nostru pentru totdeauna şi-l rugăm şi noi pe Bunul Dumnezeu să ne ierte, să te ierte şi să te odihnească in pace! Amin.
În seara asta la ora 23 şi 45 de minute se împlinesc 40 de zile de când ai scăpat de suferinţa de ani şi ani pe care ai suportat-o ca un adevarat soldat care a dus bărbăteşte bătălia cu viaţa şi chiar dacă fizic nu mai eşti cu noi, eu ştiu că moartea nu te-a invins, că nu ea a cîştigat lupta finală.
Ce aş putea să-ţi spun important din ceea ce simt şi tu să nu sti? Acum cîteva zeci de minute am primit de la D pozele de la priveghiul tău şi cele de după inmormântare şi mă doare sufletul că am mai multe poze cu tine de la priveghiul tău decât cu tine in viaţă, iartă-mă Doamne! dar cât de trist este lucrul acesta.
Te-am iubit tăticule drag şi dacă nu ţi-am arătat îndeajuns, acum regret; consolarea o găsesc în faptul de a-ţi putea vorbi în gând în oricare moment ştiind că tu îmi cunoşti gândul şi-l inţelegi.
Pot să spun cu mâna pe inimă că dacă mă doare despărţirea de tine, că n-o să mă mai cuprinzi în braţele tale iubitoare, că n-o să mă mai duci de mână (mâinile tale mari, mîngâietoare, ocrotitoare)(la propriu şi la figurat) prin viaţă, că o să-mi fie cumplit de dor de vocea ta dragă şi chiar dacă voi tresări ori de câte ori voi vedea o persoană care printr-un amănunt mi te va aduce în gând şi o să cred că a fost un vis urât moartea ta, chiar dacă de acum voi aduna doar amintiri despre tine şi nu amintiri cu tine, toate le pot înţelege şi o să le trec cu bine, cînd ştiu că tot de atâtea zile a încetat suferinţa ta fizică ce ai indurat-o ca un martir. Oameni care să suporte atâţia ani de suferinţă fizică, foarte mulţi în care nu te-ai plâns nimănui, se nasc pesemne foarte rar - tu vei rămâne pentru noi si prin asta un simbol. Iţi mulţumim pentru iubirea ta faţă de noi, pentru că ţi-a păsat de toţi şi de toate şi mai ales îi mulţumim lui Dumnezeu că te-a dăruit cu o inimă mare, dragul nostru, cel pe care prietenii l-au numit Szivem ( se citeşte "sivem" şi înseamna "inimă" in limba maghiară), nume ce l-ai onorat. Se spune că mărimea pumnului arată cât de mare este inima fiecăruia dintre noi, atunci cu adevărat ai avut o inimă mare şi iubitoare căci ţi-ai iubit inaintaşii, părinţii, surorile, fraţii, copiii, familia, nepoatele, nepoţii si strănepotul, iubirea ta a cuprins pe toţi oamenii (între care
ai iubit cel mai mult pe cei mici şi neajutoraţi), ţara aceasta cu istoria ei zbuciumată, locul natal, natura şi animalele şi în toate, conştient sau nu, l-ai iubit pe Dumnezeu, Cel care te primeşte in Sfintele Sale Braţe Iubitoare să te aline, să te legene şi să te odihnească.
Incă o dată scriu, te iubesc şi te iubim toţi, scumpul nostru tată Napolion,(Pol,sau Nonu sau Szivem, toate numele acestea sunt ale tale) mândria, rădăcina şi reazemul nostru pentru totdeauna şi-l rugăm şi noi pe Bunul Dumnezeu să ne ierte, să te ierte şi să te odihnească in pace! Amin.
Subscribe to:
Posts (Atom)
