Primăvară, primăvară...

Ei da, e primăvară! Pomii firavi au adus toate sevele pământului să îngraşe mugurii rotunzi care au pleznit rând pe rând sub razele călduţe ale soarelui şi au deschis minuni de buchete de flori albe şi roz care innundă aerul cu dulci-amărui miresme.
Călătorim cu autocarul pe ruta Atena-Iaşi. Lume pestriţă, bagaje peste bagaje, ( chiar m-am ales cu geanta de voiaj ruptă din cauza greutăţilor trântite peste ea şi asta încă de la drumul spre Atena,păcat, era nou-nouţă), turişti puţini şi mulţi oameni veniţi din insulele greceşti, de la muncă, spre casele în care vor aştepta să petreacă Sărbătoarea Sfântă de Paşte, în special spre nordul Moldovei dar şi către alte destinaţii din ţară.
Aglomeraţie mare, căldură şi miros de trupuri încălzite în amestec cu mirosul mâncării primite la plecare de la firma de transport.
Câteun sandwich cu caşcaval, salam şi salată verde, suc de fructe cu cola şi un croissant.
Plecăm la drum de la 6,30 dimineaţa. Opriri dese până la Salonic unde s-au ocupat toate locurile din autocar.
Pe ici, pe colo, câteun tânăr (şi nu numai) se ghemuieşte în scaunul neâncăpător şi încearcă să moţăie, muzica dată destul de tare şi zumzăitul călătorilor, însă, nefiind favorabile acestei intenţii.
Încep să se înfiripe conversaţii între călători... de unde vine fiecare, spre ce localitate merge, apoi urmează întrebări despre familie, copii, soţi şi chiar despre nepoţi căci sunt şi multe persoane de vârsta a doua spre a treia în autocar.
Ascult, fără să vreau, ce discută doamna din spatele meu, (o ucraineancă simpatică ce a avut emoţii la vamă pentru că nu ceruse permis de liberă trecere prin Bulgaria şi prin România şi cei doi şoferi împreună cu câţiva călători o speriaseră că va fi debarcată la vamă la Kulata) cu un domn care era din Oradea şi care călătorise foarte mult prin ţară şi în afară. Domnul îi spunea despre faptul că tinerii se bucură pe moment de un câştig mai mare în străinătate decât în ţara de origine dar că aceştia uită de faptul că timpul trece foarte repede, vine vremea pensionării şi dacă nu ai nicio formă de protecţie socială, puterea de muncă scade natural şi angajatorii de azi vor vrea mâine persoane tot mai tinere, chiar dacă au mai puţină experienţă, pentru că pot fi plătite cu mai puţini bani şi nu cer să le fie achitate asigurările sociale, deci nu vor avea la rândul lor dreptul la pensie.
Ascult şi în sinea mea îi dau dreptate acestui domn şi mă gândesc că lumea s-a schimbat foarte mult acum, după cum spune şi domnul în cauză, trebuie să ne ferim de noii cavaleri ai acestor vremuri, cavaleri care nu mai poartă armură, ci costum, cămaşă şi cravată ( aceasta fiind sabia lor – cravata chiar are formă de sabie), să ne ferim de cei care se spală pe mâini după ce merg la toaletă ( sunt şi cei care trebuie să se spele înainte, căci lucrează din greu şi le sunt mâinile murdare şi şi-ar murdări lenjeria intimă dacă n-ar face-o dar de aceştia nu trebuie să ne temem) pentru că pe urmă vin, se aşează la birou şi-şi rod unghiile gândind cum să ne facă să scoatem banii din buzunare, portofele, conturi sau pe unde se vor mai găsi ei.
Criza financiară şi de ce formă o mai fi îşi face loc pe fugă în discuţiile tot mai aprinse ale călătorilor. Încep să simt o umbră de invidie căci multe persoane reuşesc să adoarmă dar nu durează prea mult şi mă prinde în sfârşit somnul binefăcător şi visez pomi înfloriţi şi pajişti înverzite şi la mine a venit primăvara în somn!