hestia

Iubiri de(-o) primavara

2012-03-05T01:30:00.023-08:00

Duminica 4 martie, o zi friguroasa, mohorata si cu foarte muuuuult vant. Stau in casa,

la caldura focului si din timp in timp (prea des, as putea sa spun), privesc pe fereastra, doar- doar voi observa mai repede decat cel mai performant aparat radio controlled, ceva schimbari de bine in starea vremii. Privelistea ce se desfasoara in fata ochilor nu-mi aduce nimic nou: prispa cu un scaun, pe care il impart pe rand cainele (fara nume al) vecinei si pisica Bella,

cu mitele noastre:
Mitzy,

Katy,

Willy

si mitele din vecini,

toate atrase de hrana ce le-o oferim din timp in timp si nu numai din aceasta cauza,
apoi curtea cu pomii si straturile de flori ce se ascund ochilor inca sub stratul gros de zapada si in fata, langa gard,

batranii salcami ce-si casca plictisiti gurile stirbe in asteptarea zecilor de grauri ce-si vor face cuib in scoarta lor primitoare.
E distanta marisoara intre casa si gard, ca acolo este gradina in care cultivam cateva feluri de legume pentru bucuria noastra si am crezut ca nu vad foarte bine cand mi-am aruncat ochii pe fereastra si am simtit ca asteptarea nu mi-a fost in zadar, da, am vazut primul graur sosit din migrare, la scorbura din salcam, acolo unde ii era cuibul anul trecut.
Cand am scris mai sus ca mitele vin la noi pentru hrana si nu numai, am vrut sa spun ca animalutele primesc mangaieri din partea noastra si o vorba buna si de asta cred ca ne cauta de mai multe ori pe zi, pentru ca au fost si zile in care nu le-am putut oferi celor din vecini mancare si ele continua sa vina in curtea noastra.
Azi de dimineata am fost suparata pe un motan pe care l-am botezat Ochisor,pentru ca are un singur ochi, pe celalalt l-a pierdut in vajnice batalii cu motanii din vecini, care dau iama prin "haremul lui" (asa crede el ca prea isi marcheaza teritoriul mereu) de mite pe motiv de "iubire de primavara", care se lasa negresit cu urmari (si cu urmasi). Lui Ochisor, (il puteti identifica in poza cu mitele din vecini, avand culorile asemanatoare cu ale lui Katy, pisica ce sta cu spatele in pozele respective, el aflandu-se in dreapta, jos) i-a cazut cu tronc Katy (pisica lui Mitzy) care nu a implinit inca 1 an si eu ca o stapana vigilenta, i-am dat cateva scatoalce lui Ochisor (pe care de altfel il suspectez ca ar fi tatal lui Katy ca prea seamana amandoi) s-o lasa in pace pe mandra. Mare gresala din partea mea, la cateva minute dupa incident, am vazut-o pe Katy tarandu-se pe burta si frecandu-si botisorul pe jos acestea fiind semne ca donsorica este in calduri, deci dornica de iubire si cu proxima ocazie urmeaza sa-mi cer scuze fata de Ochisor, administrandu-i o portie sporita de hrana.

PTC

2011-02-25T06:18:00.000-08:00

Totul despre PTC - Ce sunt? Cum functioneaza? Cum castig?
Cu siguranta nu toti dintre cei care vor sa faca bani pe net au habar ce este acela un PTC. Ei bine PTC este prescurtarea de la “Paid To Click” care in romaneste s-ar traduce “platit pentru a da click”. Revenind la siteurile Paid To Click, trebuie sa stiti ca acestea vand reclama pe care voi o “clickuitzi” si astfel au bani sa-si plateasca membrii. Tot ce trebuie sa faceti pentru a avea de castigat de pe urma unui astfel de site este sa va faceti un cont la ei pe site si sa dati click pe linkurile pe care le gasiti in sectiunea Surf Ads sau View Advertisements(depinde de site). Pentru fiecare click trebuie sa asteptati 30-60 secunde in functie de fiecare site, dupa care va apare sus in coltul din dreapta scris ceva de genul 1 1368 . In acest caz trebuie sa da-ti click pe cifra 1 (numerele vor fi de fiecare data diferite dar te uiti la prima cifra (in exemplul nostru "1")sau o insiruire de 4 litere si dai click tot pe aceea litera din acel grup de 4. Acelasi lucru trebuie sa faceti pentru fiecare link in parte. Linkurile apar zilnic asa ca reveniti si a doua zi pentru a consuma portia voastra de clickuri. Toate siteurile PTC va ofera posibilitatea de a va mari castigurile invintand si alte persoane pe aceste siteuri. Pentru a face acest lucru trebuie sa promovati linkul vostru de referral care se gaseste, de obicei, in sectiunea “PROMOTE”(aici iara difera de la site la site). Referralii sunt persoanele pe care le convingeti sa se inscrie pe linkul vostru. Bineinteles, pentru a castiga mai mult, aceste persoane trebuie sa-si consume propria lor portie de clickuri. Cand ajungeti la suma minima de plata (payout), care difera de la un site la altul, puteti solicita transferul sumei (cashout) pe care o aveti in cont catre banca virtuala cu care lucreaza acel site PTC.

Aici aveti niste bannere si linkuri de la astfel de siteuri care le folosesc personal. La urma urmei nu aveti nimic de pierdut daca le folositi. Majoritatea din voi stati de multe ori in fata calculatorului si nu faceti nimic.
Deschide-ti cont pe www.onbux.com sau www.neobux.com

Inchideti ciclurile!!!!!

2011-02-23T05:44:00.000-08:00

Intotdeauna este bine de stiut cand anume se termina o etapa din viata ta. Daca insiti a te mentine in ea dincolo de timpul rezonabil, iti vei pierde bucuria si simtul a ceea ce se afla in afara ei.
Inchide cicluri sau usi ori capitole. Important este sa le poti inchide si sa lasi in urma momente ale vieii, momentele care se incheie.
Ti-ai terminat munca?
Ti s-a incheiat o relaie?
Nu mai locuiesti in acea casa?
Trebuie sa pleci intr-o calatorie?...
Poti petrece mult timp din prezentul tau, cufundandu-te in “de ce”uri, de a revedea caseta si a incerca sa dezlegi cum si pentru ce motiv se intampla cutare si cutare lucru.
Dar te vei consuma degeaba si la nesfarsit, caci in viata, tu, eu, prietenii, fiii, fratii tai, noi toti, ne indreptam inevitabil catre a inchide capitole, catre a da pagina, a termina etape sau momente din viata, si de a merge inainte.
Nu ne putem afla in prezent, ducand dorul trecutului. Nici macar intrebandu-ne “de ce”. Ceea ce s-a intamplat, s-a intamplat, si trebuie sa ne eliberam, si sa ne desprindem de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolesceni intarziati, nici angajati ai unor firme care nu mai exista, nici sa pastram legaturi cu cei care nu vor sa aibe legaturi cu noi.
Faptele trec, si trebuie lasate sa treaca!
De aceea, cateodata, este asa de important sa distrugem amintiri, sa facem un cadou, sa ne schimbam casa, sa rupem hartiile si sa aruncam documente vechi.
Schimbarile externe pot simboliza procese interioare de evolutie: a uita, a se desprinde, a se avanta. In viata, nimeni nu joaca cu cartile insemnate, asa ca ai de invatat cum sa pierzi si cum sa castigi. Trebuie sa ne eliberam, sa dam pagina si sa traim numai cu ceea ce ne ofera prezentul.
Trecutul a trecut.
Nu astepta sa ti-l dea nimeni inapoi, nu te astepta sa te recunoasca nimeni, nu astepta ca, vreodata, cineva sa-si dea seama cine ai fost. Lasa deoparte resentimentele. Repetarea cu incapatanare a “filmului tau personal” ii va face rau sufletului inimii, si te va invenina cu amar.
Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi. Daca treci prin viata lasand “usi deschise” pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi cu multumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ti le scoti din suflet? Posibilitati de a te intoarce? La ce? Nevoie de explicatii? Cuvinte nerostite? Taceri care au invadat cuvintele?
Daca le poti infrunta chiar acum, fa-o. Daca nu, lasa-le sa se duca, inchide capitolele! Spune-ti tie insuti ca nu le mai vrei inapoi. Dar nu din mandrie sau orgoliu, ci pentru ca TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inima, din acea incapere, din acea casa, din acel birou, din acea meserie.
Tu insuti nu mai esti cel de acum doua zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu exista nimic catre care sa te intorci, inchide usa, da pagina, inchide ciclul. Nici tu nu vei fi acelasi, nici mediul la care te intorci nu va fi acelasi, caci nimic nu ramane imobil sau static in viata. Pentru sanatatea ta mintala si sufleteasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste in viata ta.
Adu-ti aminte ca nimeni si nimic nu este indispensabil. Nicio persoana, niciun loc, nicio munca. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur.
A te desprinde este un proces de invatare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ti aminte, nimic si nimeni nu sunt indispensabili! Este numai obicei, rutina, nevoie. Deci, inchide, incheie, curata, arunca, oxigeneaza, desprinde-te, scutura-te, elibereaza-te.
Sunt multe cuvinte care inseamna sanatate mintala, si oricare vei alege, te va ajuta sa mergi inainte in liniste.
Asta e viata!
(Postat dintr-un mail trimis de nepoata mea Ina )

În căutarea magnoliilor înflorite, pe cărările Iaşului

2009-11-07T04:55:00.000-08:00

Cu mulţi ani in urmă mi-am făcut un obicei, bun aş zice, ca in orice început de primavară, sfârşit de martie sau început de aprilie, depinde de cât de grea a fost iarna, să fac un tur să văd de aproape magnoliile înflorite. Îmi spun de multe ori că le-am mai văzut, că nu e o noutate pentru mine dar nu mă atrag numai fluturările catifelate alb-gălbui ale florilor ci şi locurile în care le găsesc, locuri care cu timpul am invăţat să le simt ca fiind “ale mele”.
Prima oprire o fac in faţa Palatului Roznovanu. Pe strada Ştefan cel Mare mă aflu in faţa unei venerabile instituţii, Primaria şi de fiecare dată un fior mă incearcă la gândul că aş putea să fiu apostrofată de personalul care asigură paza (până acum nu mi s-a intâmplat să fiu în vreun fel interpelată) pentru că mă apropiu nesăbuit de mult de această minune a naturii care mă face să visez cu ochii deschişi: iată, fizic mă aflu faţă in faţă cu Catedrala Mitropolitană, maiestuasă apariţie chiar dacă astăzi pare un venerabil invalid in atele care de multa vreme aşteaptă vindecarea dar uitându-mă la magnolia inflorită, mă las purtată de ochii minţii într-o grădină japoneză. Cum n-am fost niciodată în Ţara Soarelui Răsare, poate numai în vis, regret doar că aceste prea delicate flori de origine asiatica au o perioadă de înflorire atat de scurtă.
Îmi urmez calea pe Ştefan cel Mare înspre Palatul Culturii şi după ce mă închin trecând de Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi îmi amintesc de Dimitrie Cantemir, domnitorul-cărturar ce-şi doarme acolo somnul ocrotit de sfinţi, in faţa Prefecturii salut din mers mai multe magnolii tinere care şi-au imbrăcat ramurile cu florile-fluturi.
Iau un mijloc de transport din faţa Magazinului Moldova, de curând devenit Mall, că trebuie să traversez Podu-Roş apoi pasarela spre CUG şi să trec pe la Spitalul de Recuperare unde am descoperit de câţiva ani arbori de magnolii, care fiind mai tineri abia dacă au câteva inflorescenţe şi chiar mă bucur când văd că nu am ratat intâlnirea cu aceste flori pe care am invăţat să le iubesc.
Mai ştiu o magnolie uriaşă pe care n-o pot vedea in fiecare an in perioada de înflorire dat fiind faptul că se află pe o alee in faţa porţii cimitirului eroilor de la Eternitate şi îmi este de multe ori ceva mai greu să ajung în Tătăraşi , acest cartier nu este în drumul meu şi cum spirala timpului îşi îngustează cochilia
de la an la an , voi ajunge probabil să mă bucur de vederea unui singur arbust, căci dacă am văzut o floare e ca şi cum le-am văzut pe toate, nu-i aşa?

Primăvară, primăvară...

2009-04-06T08:24:00.000-07:00

Ei da, e primăvară! Pomii firavi au adus toate sevele pământului să îngraşe mugurii rotunzi care au pleznit rând pe rând sub razele călduţe ale soarelui şi au deschis minuni de buchete de flori albe şi roz care innundă aerul cu dulci-amărui miresme.
Călătorim cu autocarul pe ruta Atena-Iaşi. Lume pestriţă, bagaje peste bagaje, ( chiar m-am ales cu geanta de voiaj ruptă din cauza greutăţilor trântite peste ea şi asta încă de la drumul spre Atena,păcat, era nou-nouţă), turişti puţini şi mulţi oameni veniţi din insulele greceşti, de la muncă, spre casele în care vor aştepta să petreacă Sărbătoarea Sfântă de Paşte, în special spre nordul Moldovei dar şi către alte destinaţii din ţară.
Aglomeraţie mare, căldură şi miros de trupuri încălzite în amestec cu mirosul mâncării primite la plecare de la firma de transport.
Câteun sandwich cu caşcaval, salam şi salată verde, suc de fructe cu cola şi un croissant.
Plecăm la drum de la 6,30 dimineaţa. Opriri dese până la Salonic unde s-au ocupat toate locurile din autocar.
Pe ici, pe colo, câteun tânăr (şi nu numai) se ghemuieşte în scaunul neâncăpător şi încearcă să moţăie, muzica dată destul de tare şi zumzăitul călătorilor, însă, nefiind favorabile acestei intenţii.
Încep să se înfiripe conversaţii între călători... de unde vine fiecare, spre ce localitate merge, apoi urmează întrebări despre familie, copii, soţi şi chiar despre nepoţi căci sunt şi multe persoane de vârsta a doua spre a treia în autocar.
Ascult, fără să vreau, ce discută doamna din spatele meu, (o ucraineancă simpatică ce a avut emoţii la vamă pentru că nu ceruse permis de liberă trecere prin Bulgaria şi prin România şi cei doi şoferi împreună cu câţiva călători o speriaseră că va fi debarcată la vamă la Kulata) cu un domn care era din Oradea şi care călătorise foarte mult prin ţară şi în afară. Domnul îi spunea despre faptul că tinerii se bucură pe moment de un câştig mai mare în străinătate decât în ţara de origine dar că aceştia uită de faptul că timpul trece foarte repede, vine vremea pensionării şi dacă nu ai nicio formă de protecţie socială, puterea de muncă scade natural şi angajatorii de azi vor vrea mâine persoane tot mai tinere, chiar dacă au mai puţină experienţă, pentru că pot fi plătite cu mai puţini bani şi nu cer să le fie achitate asigurările sociale, deci nu vor avea la rândul lor dreptul la pensie.
Ascult şi în sinea mea îi dau dreptate acestui domn şi mă gândesc că lumea s-a schimbat foarte mult acum, după cum spune şi domnul în cauză, trebuie să ne ferim de noii cavaleri ai acestor vremuri, cavaleri care nu mai poartă armură, ci costum, cămaşă şi cravată ( aceasta fiind sabia lor – cravata chiar are formă de sabie), să ne ferim de cei care se spală pe mâini după ce merg la toaletă ( sunt şi cei care trebuie să se spele înainte, căci lucrează din greu şi le sunt mâinile murdare şi şi-ar murdări lenjeria intimă dacă n-ar face-o dar de aceştia nu trebuie să ne temem) pentru că pe urmă vin, se aşează la birou şi-şi rod unghiile gândind cum să ne facă să scoatem banii din buzunare, portofele, conturi sau pe unde se vor mai găsi ei.
Criza financiară şi de ce formă o mai fi îşi face loc pe fugă în discuţiile tot mai aprinse ale călătorilor. Încep să simt o umbră de invidie căci multe persoane reuşesc să adoarmă dar nu durează prea mult şi mă prinde în sfârşit somnul binefăcător şi visez pomi înfloriţi şi pajişti înverzite şi la mine a venit primăvara în somn!

Mătuşa Casuca

2009-02-01T09:19:00.000-08:00

Mariana, Nunuca şi Geta cele trei copile ale familiei Margineanu erau obişnuite cu vizitele Casucăi în casa părinţilor lor din Iaşi,la sfârşitul anilor '50. Casuca, o femeie nu prea tânără, simplă, cu prea puţină cultură dar cu o inimă mare, s-a ataşat de aceasta familie şi venea des să se intereseze de sănătatea membrilor familiei şi devenise cu timpul un fel de bunică acceptată ad-hoc. Cu atât mai mult cu cât mama fetelor, casnică fiind, nu prea avea cu cine să mai despice firul în patru cât timp soţul ei era plecat prin ţară în delegaţii prelungite ocazionate de meseria de şofer.
Celor două fiice mai mari, Mariana şi Nunuca, cuminţi, ascultătoare şi prea ocupate cu studiul, nu li se părea nimic neobişnuit în faptul că de multe ori Casuca stătea destul de mult de vorbă cu mama lor dar cea mică, Geta, nu mai putea de curiozitate şi era de fiecare dată frământată de gândul că mama ei şi Casuca ar fi avut ceva secrete la care ea nu avea nicicum acces.
Într-o bună zi, Geta a zărit-o prin fereastra camerei pe Casuca apropiindu-se de casa lor şi pe loc a fulgerat-o un gând năstruşnic: cum ar putea auzi ce vorbesc în "taină" mama ei, madam Aneta, cu Casuca şi a alergat la bucătărie ascunzându-se sub pat.
Mătuşa Casuca venise să-i povestească Anetei, în timp ce era servită cu cafea, apă şi dulceaţă, că nu cu multă vreme în urmă, chemase acasă la ea un sobar ca să-i cureţe coşul sobei şi din vorbă în vorbă a aflat că sobarul era văduv şi cum şi ea era văduvă de foarte mulţi ani i-a zis sobarului să rămână la ea. Tocmai fusese la Mitropolie unde pusese un acatist să le fie dezlegate cununiile, ei şi iubitului sobar. Si-i mai spuse Casuca d-nei Margineanu ca era sobarul inalt si frumos si mandru exact ca dl. Margineanu.(in realitate acesta era mic, slab si brunet cu o umbra de mustacioara creionata deasupra buzei subtiri de sus, pe cand dl Margineanu era un bucovinean inalt, voinic si cu parul roscat).
Mama fetelor a considerat, conform concepţiilor vremii, că mătuşa Casuca putea fi un exemplu negativ pentru educaţia tinerelor ei copile şi i-a cerut pe un ton ferm să nu le mai calce pragul casei niciodata, explicându-i că o crezuse femeie serioasă dar că s-a simţit înşelată în aşteptările ei.
Seara, când capul familiei Margineanu sosi de la muncă, a întrebat după cum îi era obiceiul, ce s-a mai întâmplat peste zi în lipsa lui şi Geta a început să povestească toată discuţia ce avesese loc între mama ei şi Casuca cu lux de amănunte. Astfel a aflat şi mama că zgâtioara ei de copilă a asistat nevăzută şi neauzită de ea şi Casuca, la modul în care o certase pe mătuşă. De atunci n-au mai auzit niciodată de Casuca.

Sărbători cu bine!

2007-12-23T09:28:00.000-08:00

FIŢI GATA SĂ PRIMIŢI PE DOMNUL,
ÎN ZIUA SFÂNTULUI CRĂCIUN !
Vasile VOICULESCU
Colind I

Din mii de falnice regine
Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Sfioasă, blândă şi cuminte,
O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.
Şi-n ieslea umedului Staul
Pe-un braţ de paie S-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.
Lăsând de-o parte împăraţii
Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât peste păstori.
El, Mesia Izbăvitorul
Trimisul Tatălui din Cer
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.
Căci harul pururi se revarsă
Pe cel sărac, cinstit şi bun...
...Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun
Colind II

Trup, tu dormi ?
Somnul te paşte?
Suflete, scoal' şi cunoaşte
Luminos prunc că se naşte
Din palatul Treimii
In peştera inimii
Dar pruncul cine mi-i?
E Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica sfântă-n braţe ţină-L,
Sfântul Duh cu drag alină-L,
Ingerii cu raze-nchină-L.
Eu nu dorm, trupul lin spune,
Ci-ncleştat de-o grea minune
Stau în mută rugăciune.
Să mă mişc nu se cuvine,
Ci cu harul care vine
Raiul tot se află-n mine.
Colind III

În coliba întunecată
Din carne şi os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Ci El însuşi, trup şi sânge,
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut Cer strălucit
Pe bolta de mărgărit
Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc Tron luminos
Şi pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfânt s-alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.
Şi noi Doamne, ne-am sculat
Colibele am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi
Doamne, intră şi la noi !
Simplicitate

Păstorii au văzut lumina
Şi cei dintâi au alergat…
N-au stat să caute pricina
Ci umiliţi s-au închinat.

Târziu, când cei trei Magi sosiră,
Cu ochii sus la Steaua lor
Nedumeriţi se sfătuiră…
Şi întrebară pe-un păstor.

De nu le vrea ciobanul bine
Şi-n staul nu-i călăuzea,
n-ar fi ştiut cui să se-nchine
căci copilaşu-n fân dormea.

Dragă tată,

2007-12-16T21:10:00.000-08:00

Iartă-mă te rog că nu ţi-am scris de prea multă vreme şi uite că acum îmi este foarte greu să mă adun şi să-ţi scriu ce simt.
În seara asta la ora 23 şi 45 de minute se împlinesc 40 de zile de când ai scăpat de suferinţa de ani şi ani pe care ai suportat-o ca un adevarat soldat care a dus bărbăteşte bătălia cu viaţa şi chiar dacă fizic nu mai eşti cu noi, eu ştiu că moartea nu te-a invins, că nu ea a cîştigat lupta finală.
Ce aş putea să-ţi spun important din ceea ce simt şi tu să nu sti? Acum cîteva zeci de minute am primit de la D pozele de la priveghiul tău şi cele de după inmormântare şi mă doare sufletul că am mai multe poze cu tine de la priveghiul tău decât cu tine in viaţă, iartă-mă Doamne! dar cât de trist este lucrul acesta.
Te-am iubit tăticule drag şi dacă nu ţi-am arătat îndeajuns, acum regret; consolarea o găsesc în faptul de a-ţi putea vorbi în gând în oricare moment ştiind că tu îmi cunoşti gândul şi-l inţelegi.
Pot să spun cu mâna pe inimă că dacă mă doare despărţirea de tine, că n-o să mă mai cuprinzi în braţele tale iubitoare, că n-o să mă mai duci de mână (mâinile tale mari, mîngâietoare, ocrotitoare)(la propriu şi la figurat) prin viaţă, că o să-mi fie cumplit de dor de vocea ta dragă şi chiar dacă voi tresări ori de câte ori voi vedea o persoană care printr-un amănunt mi te va aduce în gând şi o să cred că a fost un vis urât moartea ta, chiar dacă de acum voi aduna doar amintiri despre tine şi nu amintiri cu tine, toate le pot înţelege şi o să le trec cu bine, cînd ştiu că tot de atâtea zile a încetat suferinţa ta fizică ce ai indurat-o ca un martir. Oameni care să suporte atâţia ani de suferinţă fizică, foarte mulţi în care nu te-ai plâns nimănui, se nasc pesemne foarte rar - tu vei rămâne pentru noi si prin asta un simbol. Iţi mulţumim pentru iubirea ta faţă de noi, pentru că ţi-a păsat de toţi şi de toate şi mai ales îi mulţumim lui Dumnezeu că te-a dăruit cu o inimă mare, dragul nostru, cel pe care prietenii l-au numit Szivem ( se citeşte "sivem" şi înseamna "inimă" in limba maghiară), nume ce l-ai onorat. Se spune că mărimea pumnului arată cât de mare este inima fiecăruia dintre noi, atunci cu adevărat ai avut o inimă mare şi iubitoare căci ţi-ai iubit inaintaşii, părinţii, surorile, fraţii, copiii, familia, nepoatele, nepoţii si strănepotul, iubirea ta a cuprins pe toţi oamenii (între care
ai iubit cel mai mult pe cei mici şi neajutoraţi), ţara aceasta cu istoria ei zbuciumată, locul natal, natura şi animalele şi în toate, conştient sau nu, l-ai iubit pe Dumnezeu, Cel care te primeşte in Sfintele Sale Braţe Iubitoare să te aline, să te legene şi să te odihnească.
Incă o dată scriu, te iubesc şi te iubim toţi, scumpul nostru tată Napolion,(Pol,sau Nonu sau Szivem, toate numele acestea sunt ale tale) mândria, rădăcina şi reazemul nostru pentru totdeauna şi-l rugăm şi noi pe Bunul Dumnezeu să ne ierte, să te ierte şi să te odihnească in pace! Amin.

2007-11-02T00:41:00.000-07:00

Pe afara vopsit gardul... (stiti Dvs. continuarea)

Data actiunii: sambata 15 septembrie a acestui an de gratie, 2007.
Locul unde se petrece actiunea: Oficiul starii civile Iasi
Personaje principale: A.M. si R. care vin in fata ofiterului starii civile si a martorilor sa le fie intarit legamantul de dragoste pe viata
Personaje secundare, martorii fericitului eveniment: onorabilii parintii ei si-ai lui, maritii nasi si distinsii invitati
Narator: hestia

Dupa mai bine de o saptamana de vreme rece, chiar friguroasa, sambata 15 septembrie 2007 si-a aratat frumusetea inceputului de toamna in toata puterea cuvantului. La orele 16 suntem invitati sa luam parte la fericitul eveniment, casatoria civila a fostei noastre colege de birou A.M. cu R., la care am raspuns cu nedisimulata bucurie, caci cu adevarat este o mare bucurie sa te impartasesti din dragostea a doi tineri care-si unesc destinele pentru totdeauna, asa spera ei si noi le dorim asta din toata inima.
Locatia Oficiului starii civile din Iasi este foarte bine aleasa, in imediata apropiere a Pietei Unirii, nume cu greutate istorica pentru noi toti, intr-un fost palat construit in anul 1786 si care a fost sediul celei dintai primarii a batranului oras. Cladirea minunat restaurata acum catava vreme are doua intrari, una prin parc, iar cealalta este intrarea principala in zilele de lucru cand nu se oficiaza casatorii, amandoua foarte impunatoare.
La ora hotarata inceperii ceremoniei ne-am adunat in fata intrarii dinspre parc si intregul alai voios a pasit in anticamera.
N-as sti sa va spun in ce fel au fost impresionati cei din jurul meu, dar sincer va spun ca n-am vazut un decor mai prozaic acolo unde te asteptai cel mai putin sa-l gasesti - pe peretele din dreapta, aliniate ca la cazarma o serie de vechi fişete metalice, vopsite jalnic (poate erau de pe vremea construirii palatului, atunci doar valoarea istorica justifica prezenta lor in acest spatiu); in fata acestora o masa joasa, simpla, fara nimic pe ea, o sala de asteptare fara ferestre, luminata ca vai de lume, o atmosfera care numai nu incurajeaza infaptuirea unui act atat de solemn ca acela la care ne doream a fi partasi. (poate ca persoanele fara pic de imaginatie si respect fata de cei ce le trec pragul, care au ingramadit ca-ntr-o magazie acele fişete, sa vrea ca cei ce nu sunt prea siguri de sentimentele lor sa se intoarca din cale, mai stii?).
Dupa ce-am fost invitati sa trecem in sala de ceremonii in care se oficiaza cununia civila a tuturor celor ce doresc s-o faca, iata ca in loc sa ridicam ochii spre d-na ofiter de stare civila, trebuie sa ni-i indreptam in jos sa nu cadem caci cateva trepte ne intrerup brusc inaintarea si ne obliga sa ne smerim. Cei doi tineri au fost chemati in fata, li s-au alaturat parintii si nasii, iar noi, invitatii, ne-am grupat in apropierea lor.
D-na ofiter de stare civila statea cu spatele la singura fereastra acoperita de jaluzele verticale (care se potriveau ca nuca-n perete decorului) si repeta ca un mecanism pe jumatate stricat, cu o voce mica, obosita de cate cununii oficiase pe parcursul zilei, cuvenitele pasaje din lege dupa ce s-a asigurat ca "de buna voie si nesiliti de nimeniâ€¦" s.a.m.d., in timp ce se auzea in surdina marsul nuptial. (colega noastra A.M. a marturisit dupa cateva saptamani ca nici n-a auzit sa se fi cantat ). Dupa terminarea ceremonialului am alergat catre intrarea din fata unde i-am asteptat pe miri sa treaca pe sub bolta de flori "construita " adhoc, i-am felicitat pe tinerii insuratei, toate in mare viteza, ca trebuia sa lasam locul perechii urmatoare care urma sa treaca prin aceleasi furci caudine ca si cea dinainte, prin aceasta locatie in care romantismul a murit inainte de a se naste, cum se mai spune.

2007-11-01T11:40:00.000-07:00

Minuni in vremea noastra
Recunoasteti ca sunteti incitati de acest titlu? Cred ca va ganditi ca o sa fac referire la vreun eveniment neobisnuit petrecut de curand, in zilele de sarbatoare, legat de numele Sf Cuvioase Parascheva. Mi-ar fi placut sa pot sa va impartasesc o atare minune.
Ce urmeaza sa va spun este despre cu totul si cu totul alt subiect, care pe unii dintre noi ne "arde" in mai multe feluri.
Au trecut zilele fierbinti de vara, toamna isi facea simtita prezenta si angajatii RAJAC (si/sau cei de la CET), inarmati cu masini de taiat asfalt, tirnacoape si lopeti, au inceput atacul asupra cartierului Alexandru Cel Bun, descoperind ochilor toata increngatura de tevi ce statea cuminte ascunsa de privirile noastre curioase. Nimic deosebit pana acum. Sigur ca nu-si puteau face treaba cand era bine si cald afara, au fost nevoiti sa astepte ploile aducatoare de racoare binecuvantata, ceea ce au si facut.
Vedeti doar ca timpul a trecut si a tot trecut ( ce altceva putea sa faca?) si a venit frigul si au inceput problemele pentru locatarii blocurilor in apropierea carora se incerca timid inlocuirea tevilor de alimentare cu apa calda si cu caldura pentru cei ce inca sunt racordati la sistemul centralizat de furnizare a apei calde si a agentului termic pentru incalzire (atat de timid incat acum ca a inceput sezonul friguros, pe langa pretul marit al gigacaloriei vom plati si pierderile cauzate de faptul ca tevile nefiind acoperite se racesc mult mai usor, o alta "metoda" a celor care ne impun sub diferite forme cheltuieli tot mai mari).
Locatarii blocului in care si mama mea locuieste, au mai primit o lovitura sub centura pentru ca tocmai cand incepusera gradele din termometre sa plece ca pasarile calatoare spre tinuturi mai calde, li s-a luat gigacalorimetrul spre verificare metrologica, asa ca era un motiv determinant sa nu poata primi caldura.
Iaca mare minune, puteti spune ca la noi acestea sunt in nota obisnuita, totdeauna se pune caruta inaintea cailor, ce mare branza?
Eheeei, alta e minunea, ca dragii angajati ai RAJAC (sau CET) au schimbat tevile de apa calda ale unui bloc in care toti locatarii si-au pus centrala de apartament! Haaaaaaaaa! Haaaaaaa! Stiu din sursa sigura, de asta ma incumet sa va spun cum merg lucrurile pe la noi.

2007-10-30T01:14:00.000-07:00

Pe afara vopsit gardul...(stiti Dvs. continuarea)

Data actiunii: sambata 15 septembrie a acestui an de gratie, 2007.
Locul unde se petrece actiunea: Oficiul starii civile Iasi
Personaje principale: A.M. si R. care vin in fata ofiterului starii civile si a martorilor sa le fie intarit legamantul de dragoste pe viata
Personaje secundare, martorii fericitului eveniment: onorabilii parintii ei si-ai lui, maritii nasi si distinsii invitati
Narator: hestia

Dupa mai bine de o saptamana de vreme rece, chiar friguroasa, sambata 15 sept. 2007 si-a aratat frumusetea inceputului de toamna in toata puterea cuvantului. La orele 16 suntem invitati sa luam parte la fericitul eveniment, casatoria civila a fostei noastre colege de birou A.M. cu R., la care am raspuns cu nedisimulata bucurie caci cu adevarat este o mare bucurie sa te impartasesti din dragostea a doi tineri care-si unesc destinele pentru totdeauna, asa spera ei si noi le dorim asta din toata inima.
Locatia Oficiului starii civile din Iasi este foarte bine aleasa, in imediata apropiere a Pietei Unirii nume cu greutate istorica pentru noi toti, intr-un fost palat construit in anul 1786 si care a fost sediul celei dintai primarii a batranului oras. Cladirea minunat restaurata acum catava vreme are doua intrari, una prin parc iar cealalta este intrarea principala in zilele de lucru cand nu se oficiaza casatorii, amandoua foarte impunatoare.
La ora hotarata inceperii ceremoniei, ne-am adunat in fata intrarii dinspre parc si intregul alai voios a pasit in anticamera.
N-as sti sa spun in ce fel au fost impresionati cei din jurul meu dar sincer va spun ca n-am vazut un decor mai prozaic acolo unde te asteptai cel mai putin sa-l gasesti: pe peretele din dreapta, aliniate ca la cazarma o serie de vechi fisete metalice, vopsite jalnic (poate erau de pe vremea construirii palatului, atunci doar valoarea istorica justifica prezenta lor in acest spatiu) in fata acestora o masa joasa, simpla, fara nimic pe ea, o sala de asteptare fara ferestre, luminata ca vai de lume, o atmosfera care numai nu incurajeaza infaptuirea unui act atat de solemn ca acela la care ne doream a fi partasi. (poate ca persoanele fara pic de imaginatie si respect fata de cei ce le trec pragul, care au ingramadit ca-ntr-o magazie acele fisete, sa vrea ca cei ce nu sunt prea siguri de sentimentele lor sa se intoarca din cale, mai sti?).
Dupa ce-am fost invitati sa trecem in sala de ceremonii in care se oficiaza cununia civila a tuturor celor ce doresc s-o faca, iata ca in loc sa ridicam ochii spre d-na ofiter de stare civila, trebuie sa ni-i indreptam in jos sa nu cadem caci cateva trepte ne intrerup brusc inaintarea si ne obliga sa ne smerim. Cei doi tineri au fost chemati in fata , li s-au alaturat parintii si nasii iar noi invitatii ne-am grupat in apropierea lor.
D-na ofiter de stare civila statea cu spatele la singura fereastra acoperita de jaluzele verticale (care se potriveau ca nuca-n perete, decorului) si repeta ca un mecanism pe jumatate stricat, cu o voce mica, obosita de cate cununii oficiase pe parcursul zilei, cuvenitele pasaje din lege dupa ce s-a asigurat ca “de buna voie si nesiliti de nimeni…”, samd, in timp ce se auzea in surdina marsul nuptial.( colega noastra A.M. a marturisit dupa cateva saptamani ca nici n-a auzit sa se fi cantat ). Dupa terminarea ceremonialului am alergat catre intrarea din fata unde i-am asteptat pe miri sa treaca pe sub bolta de flori “construita “ adhoc, i-am felicitat pe tinerii insuratei, toate in mare viteza ca trebuia sa lasam locul perechii urmatoare care urma sa treaca prin aceleasi furci caudine ca si cea dinainte, prin aceasta locatie in care romantismul a murit inainte de a se naste cum se mai spune.

2007-03-29T11:45:00.000-07:00

Zambiti, va rog!

Dupa ce v-am intristat cu un subiect serios referitor la politica, iata ca azi mi-am propus sa va readuc zambetul pe buze povestindu-va o intamplare nostima din vremea in care eram angajata la o firma mare si lucram intr-un birou alaturi de cinci colege si un coleg de birou si aveam sefa de birou, pe d-na V.( sa-i zicem). N-o sa va povestesc in ce consta munca noastra, ca nu cred ca v-ar interesa dar tin sa va spun ca ne comportam la birou ca niste colegi normali intre care puteau exista relatii de prietenie, unii chiar ne aveam ca fratii si ne permiteam intre noi mici glume nevinovate de cele mai multe ori, care ne faceau sa fim mai destinsi dupa exploziile de ras ce se starneau adesea.
Intr-o buna zi, colegul nostru P., care era de cele mai multe ori initiatorul glumelor, s- a adresat colegei L. cu rugamintea ca aceasta sa iasa din birou, sa inchida usa si sa-l intrebe cum sta dupa usa. Zis si facut, L. a iesit din birou si de dincolo de usa, a intrebat:”P., cum stau?”. Raspunsul lui P. a fost ferm si la obiect:”ca o proasta!” insotit de un cor de rasete ale celor care am fost pe faza si am inteles ce se intamplase si cum cazuse L. in plasa intinsa de P.
Gluma nu s-a incheiat atunci, colega noastra L. ne-a povestit a doua zi , cum s-a dus acasa si s-a “razbunat” pe sotul ei trimitandu-l dupa usa si punandu-l s-o intrebe “cum stau L.?”, la care evident ca i-a spus ca sta “ca un prost” si pentru ca sotul lui L. s-a suparat de gluma nevinovata, aceasta i-a povestit ce a patit la randul ei la serviciu cu colegul P. Sigur ca ne-am distrat multa vreme pe tema asta si daca voiam sa ne amintim de gluma, spuneam imediat: “P. cum stau?” si biroul rasuna de rasetele noastre.

2007-03-19T14:07:00.000-07:00

Fatarnicie, numele tau e politica
Uitandu-ma aseara la tv pe un post la care se faceau comentarii pe marginea filmului “Ticalosii” regizat de Serban Marinescu si regretand ca nu am stiut din vreme ce subiect era pus in discutie, ca sa urmaresc ce spun invitatii d-lui Mihai T, protagonisti ai filmului, actori si o actrita, regizorul, un ziarist si un politician, fost presedinte al PNL (nu dau numele lor aici). O sa va spun doar ca discutia ce se voia o analiza a filmului, a alunecat treptat si s-a transformat in “analiza democratiei” pe care o proclama sus si tare politicienii indiferent de partid in viata noastra cea de toate zilele.
Ce ne spune DEX spre intelegerea noastra, a celor ce nu facem politica dar pe care ne afecteaza punerea in practica a politicilor celor de la conducere si anume ca, democratia asta, dragii mei e o “formă de organizare şi de conducere politică a societăţii, care proclamă suveranitatea poporului.”O!!!!!!!!! Unde am mai auzit noi acestea? Vai, nu se poate, stati sa vedeti ce inca mai zice, cartea asta e aur curat nu alta!, cum ca democratia mai inseamna si “forma de guvernare a statului bazata pe separatia puterilor si pe votul universal”, va mai spun ceva si cu asta va dau gata, ca democratia poate fi si o ”metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante".
Pana aici teoria e frumoasa si de noi stiuta dar cu practica sa vedem cum stam (stam ca nu inaintam deloc): scopul politicii si a politicienilor evident, este si trebuie sa fie cucerirea puterii pentru a face sa functioneze legile care guverneaza democratia si mijlocul de a accede la putere care este? Castigarea voturilor si nu ale celor care sunt deja inregimentati in vreun partid, ca acelea se stiu in dreptul caror partide sau politicieni reprezentativi vor fi luate in calcul, ci ale celor fara de partid, ca mine si e mare numarul celor ca mine, al celor care devenim la fiecare ciclu electoral tinta celor care ne conduc si a celor ce vor sa ne conduca in viitor.
In timp ce ascultam parerile invitatilor d-lui Mihai T, ma gandeam ca politicianul care este in varful piramidei partidului din care face parte, si electoratul tinta, seamana cu doua personaje, EL= politicianul si EA=electoratul, sa zicem, EL care vrea s-o cucereasca pe EA (numai ca de regula sunt mai multi “EL” care vor s-o cucereasca pe EA) ca sa obtina nepretuitele voturi si incepe o perioada de curtare, numita campania electorala. Toti EL, fara exceptie, incep sa faca uz de armele de seductie care le sunt la indemna, de ipocrizie, falsitate, atitudine prefacuta, duplicitate, cu alte cuvinte toti sunt fatarnici, isi arata “iubirea” si intelegerea fata de Ea fara de care nu poate trai nimeni (ca politician bineinteles), fac promisiuni care mai de care mai “utopice” privind viitorul comun, fac “frumos” in fata EI pana o aduc acolo unde doresc, la urne sa “semneze” validarea investirii cu putere pentru EL= politicianul. Dupa aceea urmeaza o perioada in care sigur ca EL nu-si poate tine cuvantul dat fata de EA (pentru ca e de vina EL, cel dinainte care a fost in ciclul electoral precedent, care la randul lui nu a facut ce a promis) si urmeaza o convietuire cu convulsii dupa care la sfarsitul perioadei electorale, de obicei se pronunta "divortul" dintre EL si EA si un alt EL ii castiga “inima”(cititi voturile) EI la urmatoarele alegeri. Dupa modelul mai sus descris, viata particulara a politicienilor care sunt la putere sau care au fost la putere s-ar putea rezuma la un lung sir de casatorii esuate, politicieni care pe masura ce inainteaza in varsta au sotii din ce in ce mai tinere si se adreseaza “cu succes” unui electorat din ce in mai imbatranit.
Unii invitati au spus ca nu cred in dorinta de schimbare a politicienilor si nici in puterea electoratului de a schimba ceva atata timp cat partidele horatasc listele cu
reprezentantii lor care sa fie votati si cat cei care aleg nu au alta solutie, caci votul uninominal nu este (din motive pe care le intelegem bine) in practica electorala, mai ales si pentru faptul ca partidele de la putere si politicienii traiesc intr-o lume iar electoratul in marea lui majoritate in alta lume, paralela.
Parlamentul si Camera Deputatilor au ajuns in zilele noastre sa fie cele mai ravnite “statiuni de odihna si tratament”, unde tratamentul se face la bufet si odihna in plenul sedintelor (prin rotatie sa nu fie batatoare la ochi).
Dar ia sa mai lasam deoparte critica, dat fiind faptul ca acesti oameni ne-au aratat ca se poate muncii pana la atingerea scopului cu foarte multa tenacitate, ceea ce nu e un lucru de ici de colea, sa le urmam exemplul, apoi sa scriem pe cartonase pe care sa le agatam de clantele usilor ca la tinerii insuratei ce-si petrec luna de miere la hotel “ Do not disturb, please!” caci aceasta odihna e platita din greu pe bani publici (cui ii pasa de banii publici cu adevarat?), ca poate, cine stie? roata vietii se invarte si candva ne vom bucura prin reprezentantii nostrii de acest “Dolce far niente” pe viata, sa le susuram la ureche un cantecel de leagan "politichie, politichie draga-mi esti tu mie!" si sa le dorim tuturor:
Somn usor si odihniti-va bine, pana la campania ce vine!

2007-03-15T00:49:00.000-07:00

Familia mea ( puteti citi romanul) nu se teme de globalizare

Fiti atenti ce tema grozava si adeseori catalogata ca fiind foarte vasta mi-am ales azi. Nu o s-o studiez decat din punctul de vedere care-mi afecteaza familia si anume acela ca o sa devenim curand poligloti (ei as! vrea eu). Majoritatea membrilor familiei mele, destul de numeroasa dealtfel (pot sa spun neamul meu), cunoaste “aproximativ” doua limbi de circulatie internationala, franceza si engleza, pe alocuri germana.
De 15 ani studiem cu osardie limba spaniola dupa ureche in diversele ei forme cel mai bine reprezentata de telenovelele mexicane, sud-americane si spaniole dar nici limba portugheza (cea vorbita in Brazilia) nu ne este cu totul straina.
Astfel multi dintre copiii nostri si rude apropiate s-au hotarat sa invete limba la ea acasa, fratele meu cel mai mic studiaza de ani buni engleza-americana la NY impreuna cu toata familia lui, fiica mea limba germana, o nepoata greaca, altii cipriota, spaniola, italiana, portugheza si se pare ca mai au mult de invatat ca nu se hotarasc sa se intoarca acasa, s-ar putea sa fie un studiu care sa dureze toata viata, ca sa zic asa.
Sora mea mai mica M. are abilitati de comunicare in limba chineza in care “interpreteaza” foaarte frumos diverse cantece la cererea audientei, la aproape toate petrecerile de familie si care ne-ar dezamagi profund daca nu si-ar drege glasul cu putina bere sau nitelus alcool ca sa poata lua cu succes sunetele acute. Am aflat din surse demne de incredere ca aceasta limba mai mult se canta decat se vorbeste.
Dupa cum va spuneam, familia mea nu se teme de globalizare si va dau chiar un exemplu concret: cand au venit musafiri din Grecia cu ocazia casatoriei nepoatei mele I cu un tanar grec, nici unul nu ne-am facut de rusine neamul, am “vorbit” de ne-au durut mainile si ne-am imbogatit vocabularul si cu cateva cuvinte grecesti.
P.S. are dreptate vio, am uitat sa vorbesc si despre limba turca in care un nepot de verisoara vorbeste ca in limba materna ca a terminat nu stiu ce liceu de prestigiu din bucuresti, cu predare in limba turca. Asta e.

2007-03-13T11:55:00.000-07:00

Pisica mea e scriitor(easa)

Mitzy e numele pisicutei mele ce are ochii de smarald, nasuc cu mustacioara alba si o petisoara gri (chiar pe nasuc) care-i da un aer dragalas si nevinovat, cu blanita colorata in gri si alb si e incaltata cu botosei albi in care-si ascunde cu maiestrie gherutele cand mi se urca in brate. Harnicuta cum este se apuca imediat de tors. Aceasta pisicuta a fost o biata pisica vagaboanda cum sunt multe pe lume si careia-i place si azi, dupa 5 ani de cand a ajuns in casa mea, sa manance paine goala. Cand vorbesc despre Mitzy trebuie sa folosesc diminutive ca e o pisica de format mic, dac-o vede cineva crede ca e un pui de pisica si nu una matura pe care cu greu am scos-o din perioada de calduri. Ei bine, aceasta pisicuta a ajuns la mine, “unde-i cald si bine” sa-i tina de urat batranului, alintatului si inca jucausului meu motan Pussy care stapaneste casa mea de 13 ani si care, odata cu trecerea timpului incepuse sa devina gras si somnoros si nu-l mai interesau decat orele de masa ca trecea apoi pe program de somn. Pusyy e, cred, un metis ca are o blanita cu fir lung, e alb ca barba lui Mos Craciun, pe cand mosul fuma pipa, pe alocuri cu pete galben-portocalii, pe frunte parca are desenat un fluture iar ochii sunt de chihlimbar stralucitor. Am facut toti ai casei si cei ce vin in vizita la noi de nenumarate ori cunostinta cu ghearele lui Pussy (pot zice fara sa gresesc, cangi) caci el ca un adevarat stapan isi apara cu bravura teritoriul.
Lui Mitzy ii place sa se urce noaptea pe masa mea de lucru si daca uit un creion sau un pix s-ar putea sa-l mai descopar doar cu ocazia curateniei de sambata sau de vara, eventual de iarna pus “bine” de pisicuta sub vreun covor. Noaptea trecuta a “scris” din nou pisica mea ca am gasit pe jos un pix si chiar si vechea mea masina de calcul era pe jos. Banuiesc ca Mitzy a avut de facut niste socoteli numai ca nu a gasit pe ce sa noteze rezultatul si s-a lasat pagubasa.

2007-03-13T10:59:00.000-07:00

Cutia de tabla

Veti zambi cu siguranta cand o sa va spun cum a reusit banala cutie de tabla de “Purina ONE” cu hrana pentru pisici sa-mi aminteasca de cutia MEA de tabla vopsita stralucitor, pe care-o duceam de maner (ce mi-a parut intotdeauna cam mic) si in care purtam zilnic (cand nu era vacanta, evident) pe strazile ce ma duceau la gradinita, pachetelul cu mancare invelit intr-un servet din panza frumos brodat si un nelipsit mar. Capacul era prins de cutie cu doua mici balamale (sa le zicem asa ca nu stiu de fapt cum se numesc acele puncte de prindere) care nu erau din cale-afara de rezistente dar daca una se strica era reparata usor cu un bold care se indoia sa nu iasa din locasul in care ar fi trebuit sa fie un mic nit.
Cam dupa acelasi principiu erau facute si penarele din tabla (am avut si penare din lemn) reparate in vremuri de restriste tot cu bolduri in care ma intepam cand umblam in ghiozdan dupa cate ceva.
Mi-am amintit acum si mi s-a facut dor de hartia albastru-inchis (care batea spre mov si era pe o fata lucioasa si pe cealalta , mata) in care inveleam cartile si caietele la fiecare inceput de trimestru cu atata grija, intai pe fata lucioasa pe urma pe cea mata(din lipsa de bani) si pe care lipeam etichetele cand pe mijloc, cand in coltul din dreapta sus, alta data in coltul din dreapta jos (sa nu fie monotonie, nu-i asa?), hartie ce-si schimba culoarea si capata franjuri pe margini pana la sfarsitul trimestrelor si care avea un miros inconfundabil.
E de vina primavara asta care a venit inca de asta-toamna de-mi vin de-a valma o multime de amintiri din vremea in care fugeam de la scoala cu colegii sa mergem la cules de toporasi ca trebuia sa facem”parfum” de toporasi ca de Paste mergeam fete si baieti cu stropitul si capatam oua de la care nu mai mancam decat galbenusul, care de la un moment dat ne cam statea in gat si ne apuca sughitatul.

intrebare

2007-02-15T11:34:00.000-08:00

Stiu ca nu e o noutate in cele ce va scriu mai jos, ne-am obisnuit de ceva vreme, e adevarat ca nu prea multa, sa facem plata facturilor la banci sa castigam pe cat se poate fractiuni din timpul cel de toate zilele atat de pretios. Cum sa fac exceptie? Ei asta chiar nu intra in vederile mele! Unde mai puneti ca in Piata Voievozilor cea vestita s-a deschis un punct de lucru al bancii brd si fiind acesta chiar in drumul meu spre serviciu, intru fericita si ma postez in fata ghiseului sa achit functionarei fabuloasa suma de 150 lei si sa-mi iau cat mai repede de pe cap una din grijile lunare. Zis si facut, scot factura, o prezint frumos tinerei din fata mea si astept sa mi se elibereze cuvenita chitanta de incasare a sumei. Dar nu a fost o asteptare ca oricare cum sunteti tentati sa credeti, am un maaaare ragaz sa observ cu lux de amanunte cum arata tinerele ( caci sunt doua) din spatele ghiseului care au ecusoane pe care scrie cu litere de-o schioapa: operator ghiseu (sa nu confundam ghiseul cu tejgheaua): intai ca sunt frumoase de ar putea sa faca cu usurinta cariera in cinematografie, sunt machiate profesional, coafate, poarta o multime de bijuterii la vedere ce sa va mai spun de felul cum sunt imbracate, parca ar fi invitate la un dineu la palat. Nu va faceti griji, nu vorbeste invidia din mine, nu am nici varsta nici alte motive ascunse nu ma indeamna sa fac aceste mici precizari. Dupa cum va spun, fetele cele frumoase mi-au dat prea mult timp sa le analizez si asta pentru ca cea care era in fata tastaturii statea in picioare (o tanara novice care mi-ar fi trezit in alte conditii un sentiment de compatimire) si cauta cu disperare fiecare tasta sa treaca numele platitorului pe documentul de plata, timpul trece si eu incep sa transpir (in agentia brd e ingrozitor de cald) si imi pierd rabdarea ca este prea evident faptul ca frumusica din fata mea a intrat pe post nu datorita abilitatii ei de comunicare cu clientul si de utilizare a calculatorului. Colega din dreapta ei, e cea care o duce de mana sa nu se piarda in hatisul formularului ce se numeste prozaic chitanta. Urmeaza o intrebare de baraj: cum va numiti? Ii spun numele clientului romtelecom a carui factura vreau s-o achit, nu, se pare ca nu am inteles, trebuie sa-I spun numele meu. Nedumerita intreb daca trebuie sa vin cu CI in dinti, eventual si cu cineva de la politia comunitara sa ateste ca persoana care face plata sunt eu si nu cel al carui nume e trecut pe factura caci nu am inteles de ce intereseaza numele meu in aceasta problema. Raspuns: asa prevede formularul!
Bun, daca asa prevede formularul atunci ii spun, trece numele persoanei care e pe factura ca sa fie rubrica completata ca nu am de gand sa-mi dezvalui identitatea in fata onor operatoarei ghiseu si sa terminam odata.
O, va rog, aveti mare grija cand sunteti intr-o situatie asemanatoare sa va depuneti semnatura numai in partea dreapta a formularului ca eu asa am fost atentionata. Cand mi-am exprimat nemultumirea de felul in care cele doua prea dragute domnisoare si-au facut treaba, mi s-a spus verde-n fata ca daca nu-mi place n-am decat sa platesc cu cardul.
Nu le-am zis nimic dar ma tot chinuie o intrebare, daca toti platim cu cardul ele unde o sa-si mai etaleze nurii cand o sa se desfiinteze ghiseul?

plus-minus

2007-02-02T08:49:00.000-08:00

Am scris azi intr-un "blog de bloc" care apare in Hotnews, un comentariu la un post al Doinei Popescu care se cheama "La pomul laudat":
"Incerc sa va relatez pe scurt ce mi s-a intamplat si mie in magazinul "Plus" din Iasi, care s-ar putea numi tot asa de bine "minus": primesc ca orice cetatean european, nu-i asa ? oferta magazinului pentru o saptamana in cutia de posta si, vai! ce bucurie! ce-mi vad ochii?, la oferta, crema de zi, respectiv de noapte cu Q10, Cyrasa la incredibilul pret de 4,59 lei (paralei, evident). Daca mi-a suras aceasta oferta?, raspunsul il poate da orice femeie, ei bine, da! mi-a suras dar numai atat ca la fata locului cand am ajuns in mare graba, n-am vazut nici locul unde ar fi trebuit sa se afle aceste creme, care se pare ca nici n-au fost.
Si cate asemenea pacaleli de zici ca e 1 aprilie in fiecare saptamana!
Semneaza, o potentiala cumparatoare care s-a bucurat pana la urma ca a facut o economie la punguta cu 2 bani dar cu timpul pierdut ce sa fac? Il trec la Plus?"